Copacii din fața ochilor mei
își scutură frunzele
suspinând în seara plăpândă.
Trec prin orașul pustiu
cerșind timpului
surâsul tău de odinioară.
Jocul clipelor mă absoarbe,
buzele tale fierbinți încă mă dor,
nuanța ochilor tăi mă subjugă.
Imensa speranță de a fi cu tine
în profunda melancolie
revine-n acorduri sublime.
Calc pe un covor neasemuit
de lacrimi
ce duce către inima ta.
Am avea atâtea cuvinte
să ne spunem
dar
a venit toamna, iubito…
și plouă tăcut pe străzi.
Dan Lucian Corb
Versuri Volumul 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu