Chipul tău mi-e în suflet

Chipul tău mi-e în suflet
Chiar dacă tu ai plecat,
Simt urme de plânset
Și totuși, nu te-am uitat.

Căci n-ai cum uita iubirea
Așa cu una cu două,
Cât de lungă ar fi despărțirea
Mai cred în mireasma ta nouă.

Albastrele speranțe, le mai știi,
Au și-acum aceeași nuanță,
Eu am rămas aici, printre poezii,
Visând la aceeași vacanță.

Mai devreme sau mai târziu
Ne vom întâlni oricum,
Căci dorul nostru, îl știu,
Hoinărește pe-același drum.

Chipul tău mi-e în suflet
Chiar dacă tu ai plecat,
Când îți va fi dor de-un poet,
Îl găsești în cartier în același oftat.

Dan Lucian Corb 3 ianuarie 2009
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial