În prima dimineață de septembrie Te invit la o cafea, poezie. Și spune-mi în limba română Cel mai frumos cuvânt pământean, Ca acesta, iubire, să-mi rămână În gânduri cu chipul tău diafan. Și-ngăduie-mi la dans să te invit Sub licăr de stele, dor călăuzit, E melodia aceea pe care-o adoram Fiecare fiind o lacrimă, iubeam. În ultima noapte de august Te simt ca și-atunci, inima mea, În prima dimineață de septembrie Îți cânt pe-armonii de catifea. Dan Lucian Corb 31 august 2017 Volumul: Line cuvinte a dor
Cafeaua-ndulcită cu ale tale sărutări... O aștept ca și-aroma de trandafiri în zori, Pân-atunci hoinărim pe cărări arămii Prin visul în care șoaptele ne sunt poezii. Ascultând simfonia nopții-nstelate de vară Înduioșați până la lacrimi de o vioară, Sorbim nectar din cuvinte presărate pe foi, Râzând cum dansam desculți prin duioasele ploi. Și alergam după fluturi printre raze de soare Și-mi amintesc cum căutam în cutie-o scrisoare, Deschid valiza cu doruri și-ntr-un adânc suspin C-un sentimental dor, dragoste, în brațe îți vin. Cafeaua-ndulcită cu ale tale sărutări... O aștept ca și-aroma de trandafiri în zori, Pân-atunci, surâzând, în visul acesta de catifea Rămâi lipită, iubire, lipită de inima mea. Dan Lucian Corb 27 august 2017 Volumul: Line cuvinte a dor
Și te ador din ce în ce mai mult... Regina mea ce-n vorbe-ai nestemate, Sub stelele de aur un cântec vechi ascult, Un cavaler al viselor cu dor înmiresmate. Când treci cu mine pe cărările ascunse Ținându-mă de mână în lungile plimbări, Îți simt tresărirea prin foșnetul de frunze, Purtând pe buze savoarea dulce-i sărutări. Știu, ți-ai dori să fiu mai filosofic, poate, Dar știi că dragostea-mi ocupă timpul, Oricum, promit c-am să-ți trimit citate Până atunci, ascultă-mi, soare, cântul. Și te ador din ce în ce mai mult... Regina mea ce-n suflet ai noblețe, Mă-nduioșezi în al chemărilor tumult, Mi-ești lacrimă de fericire, o finețe. Dan Lucian Corb 25 august 2017 Volumul: Line cuvinte a dor
În noaptea de vară cu stele-n sclipiri Mă pierd în duioasele tale priviri, În visul meu te strecori așa lin Mi-ești sentimentul acela deplin. Cu părul șuvițe-n adierea de vânt Îmi lași din frumusețea ta un cuvânt, Te strâng în brațe și parcă-ți șoptesc În alb și albastru cât te prețuiesc. Mi-aduci alinare, speranță și-un dor Ce-l pun în manuscrisul aceluiași zbor, Doar foșnetul mestecenilor de lângă drum L-aud și câteva șoapte-nvelite-n parfum. În noaptea de vară cu stele-n sclipiri Parcă plouă cu petale de trandafiri, Rămâi până-n zori și cuvinte-mi adună Să ți le cânt la pian cu acorduri de lună. Dan Lucian Corb 24 august 2017 Volumul: Line cuvinte a dor
Îmi amintesc de tine, de fluturii de vară Care pe câmpul moale, catifelat zburau, Mai simt linul acordurilor de chitară Când ochii tăi duioși a dor m-adăposteau. Îmi amintesc, desigur, de maci și albăstrele, De lungile plimbări în care povesteam, De-acel sărut ștrengar, de-o lacrimă din stele, De visele prin care adesea hoinăream. Acele clipe-s toate doar simple amintiri, Nici nu mai știu de-a fost poveste, poate, Cândva credeam, simpatic, în ample regăsiri Însă, însingurat ating ninsorile de șoapte. Iar în albastrul din privirile întristate Aduc un zâmbet dintr-un vers ce mi-l spuneai, Mai răsfoiesc într-un fotoliu vechi o carte Și plouă-n depărtări sub cântecul de nai. Dan Lucian Corb 20 august 2017 Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Într-un birt, mai cherchelit, retras la o masă Sta un tip c-un aer sobru, mi-l și imaginez, Invers și-aprinse țigara și-un fum tare trasă, Chelnerul făcându-i semn, zise: „Io-așa fumez!” Dan Lucian Corb 19 august 2017
S-au cunoscut la târg, la târgul de-animale Ea vindea o rață, el mac mac, un rățoi, Neavând clienți, au stat mult la taclale Și-au făcut schimb de rațe, măcăind amândoi. Dan Lucian Corb 19 august 2017
Pe atunci la primii zori, când mergeam la gară Să prind trenul cu scrisori, într-o dulce vară, Aveam visele-n culori pe cântec de chitară Doi ochi, miresme de flori, dor de-odinioară. M-aștepta pe un peron, cu iubire-n gânduri O domnișoară cu breton care-mi scria versuri, Pe benzi de magnetofon înregistram ecouri Ca și într-un foileton ne dăruiam fluturi. Azi, când timpul a trecut ca și o secundă Cât aș vrea doar un minut, ea să îmi răspundă, Amintirea de-un sărut iarăși mă inundă În zadar, tot ce-am avut, iluzie blândă. Mai aud în depărtare, un fluierat prelung, Însă depărtarea-i mare, cum să mai ajung?... Recitesc ultima-i scrisoare și ce să fac, plâng... A fost o poveste care-n brațe n-o mai strâng. Dan Lucian Corb 18 august 2017 Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Două lacrimi pe clape Seară de vară. Ea lângă el în vechea odaie. Amândoi cântând la pian. Degetele lor catifelate împletind duioase armonii. Câte un diez îi face să tresară. Dor. Fa minor. Două lacrimi pe clape. Drum lin spre fericire. Refrenul e atins de-o dulce sărutare. Vântul leagănă mesteceni la fereastră. Sclipiri de stele în cuvinte. Finul ei parfum îi inundă simțurile. Luna presară aur în șoapte. Din nostalgice priviri își dau seama că iubirea lor e în suflet, tipărindu-le cele mai înmiresmate sentimente. Și-au înțeles că va rămâne pentru totdeauna, în cel mai frumos manuscris. Dan Lucian Corb 14 august 2017
Și dacă plouă în rafale Prin cartier, vara târziu, În a mea inimă e jale, Pentru o clipă sunt pustiu. Și dacă tu îmi ești departe Ca-ntr-o poveste mi te chem, Simțind parfumul dintr-o carte În camera cu draperii crem. Și dacă noaptea în răcoare Înșir pe foi cuvinte line, Să știi că mi-s apăsătoare O lacrimă și-un dor de tine. Și dacă vei veni în zori Pe la fereastra mea, tăcută, Vei fi mireasma mea de flori Și dragostea-n suflet ținută. Dan Lucian Corb 6 august 2017 Volumul: Line cuvinte a dor
Prin codrul nostru des În cale de-o să-ți ies, Din versuri am să țes Iubirea pe-nțeles. Când luna pe cărare Cu raze sclipitoare Te-atinge, visătoare Îmi dai o sărutare. Prin adieri de vânt Cu lacrimi în cuvânt Ne facem legământ Din dragoste și cânt. Cu doruri ce apasă Vom alerga spre casă, Desculți prin iarba deasă În noaptea de mătasă. Dan Lucian Corb 5 august 2017 Volumul: Line cuvinte a dor
Luna cu blândele-i raze Atinge vechiul pian, Trandafiri roz în vaze Dor, chipul tău diafan. Cântec de greieri în noapte Lacrimi șoptite-n cuvânt, Tresăriri, dă-mi mere coapte, Sărut pe-adiere de vânt. Cartea-i deschisă pe masă Versuri de tine citesc, Noaptea-i caldă, mă lasă Zbor de fluturi să-ți dăruiesc. Nu știu de-i vis ori mirare, Dar știu că te simt aproape Când vin pe întinsa cărare Pași ca și murmur de ape. Dan Lucian Corb 5 august 2017 Volumul: Line cuvinte a dor
Ca la 25 de ani, fluierând pe sub castani Pe aleile tăcute printre versuri nedurute, Trec cu vise-n buzunare, depărtare, depărtare Dorul aprig mă apasă, mi-ești clipa duioasă. În oraș se înserează, frunzele în vânt dansează Dulce mireasmă de vară pe un cântec de chitară, Of, dar câte armonii până-n nopțile târzii Pentru doi ochi am să scriu c-am fost în pustiu. Teniși, blugi și un sărut, cândva le-am avut Și scrisori, mii de cuvinte, aduceri aminte, Dar niciodată pân-acum fericirea cu parfum N-am simțit-o cum o simt, suflet și alint. Ca la 25 de ani, fluierând pe sub castani Cu o floare la rever alungând tristeți de fier, Trec cu vise-n buzunare, depărtare, depărtare Sunt o lacrimă-n suspin, tu, floare de crin. Dan Lucian Corb 4 august 2017 Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
