Fulguie mărunt Eu tot singur sunt, Lacrimă-n cuvânt Dor și cânt. Noaptea iar se lasă Tu, așa sfioasă, Singură-ntr-o casă Suspin te apasă. Dulcile chemări Parcă-s depărtări, Două întrebări Peste supărări. Și dintr-o tăcere Clipe de durere, Nicio mângâiere Și mi-ai fost avere. Dan Lucian Corb 8 ianuarie 2017 Volumul: Doruri albe de iarnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu