Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare Și dorul de tine mă duce-n suspin... Mi-e frig de atâta însingurare, De ce nu mă chemi să-ți spun c-am să vin?! Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare Și vuietul vântului trece grăbit... Sufletu-mi plânge de-a ta apăsare, Mai știi cât de mult cândva m-ai iubit?! Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare Și hoinăresc gonind prin nămeți... Dar pașii mei făr-ai tăi cum oare Să lase urme în visul din dimineți?! Și ninge peste câmpie și ninge peste cărare Și luna din nori scrie-n zăpezi... Îți las o lacrimă copleșitoare, De nu ieși la poartă doar să mă vezi! Dan Lucian Corb 14 decembrie 2016 Volumul: Doruri albe de iarnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu