Printre mesteceni luna mă-ndeamnă să visez

Printre mesteceni luna mă-ndeamnă să visez
Cu dor de tine-ntruna ce aprig mai apasă,
Singur în noaptea albă mi te imaginez
Cum vii pe o cărare ninsă înspre casă.

Și bați la poartă tare că ești înfrigurată
Sub stele argintii eu îți revăd surâsul,
Te strâng în brațe iară cu inima curată
Ce bine c-ai venit să-mi înseninezi plânsul.

Cu fulgi de nea în păr intrăm în odăiță
Din geamantan îmi dărui o carte, poezii,
Îți mulțumesc duios c-un sărut pe guriță
Și ne-așezăm la masă în șoapte străvezii.

Stăm câteva clipe sorbindu-ne din priviri
Apoi gustăm felii de cozonac cu nucă,
Mă-ntrebi despre magia frumoaselor iubiri
Și ce pot să-ți răspund decât că știu că!

Dan Lucian Corb 17 decembrie 2016
Volumul: Pentru atunci