Aștept să ningă iarăși ca-n povești Pe dealuri, pe câmpii, peste păduri... Ce melancolic să stai să te gândești În liniște la amintiri și dalbe visuri. Într-o odaie singur cu un vechi pian Pe clape hoinărind în armonii... Cu dor nestins de un chip diafan Citind apoi în șoaptă albă poezii. Când luna-și lasă raze pe cărare Mă uit pe o fereastră suspinând... Și văd mesteceni cuprinși de ninsoare Și mă trezesc în taină lăcrimând. Dintr-un sertar iau vechile scrisori Le recitesc și îți sărut cuvinte... Da, știu, va ninge blând până în zori Iar eu voi sta în visul tău cuminte. Dan Lucian Corb 16 decembrie 2016 Volumul: Doruri albe de iarnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu