Tristeţea sufletului meu nici tu n-o mai poţi înţelege nici tu, cea care... ai locuit acolo o vreme, parfumul crizantemelor mai pătrunde prin amintiri înduioşându-mă... tristeţea sufletului meu n-o mai poţi aduna-ntr-o privire căci ochii tăi, ochii tăi... nu vor să mă mai simtă, sentimentele albastre mi-au rămas într-o vară cu fluturi albi... tristeţea sufletului meu las-o aşa, n-o zgândări destul m-ai rănit nedăruindu-mi cuvânt... plopii i-aud suspinând, plopii aceia din copilăria mea pierdută. Dan Lucian Corb 5 nov 2012 V 12
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu