Şuieră vântul pe la fereşti legănând mesteceni... eu şi-o chitară în odaia mea, prieteni de suflet, cânt cu ea-n armonii tu mi-eşti departe, iubire... şuieră vântul pe la fereşti legănând doruri... tu-alergi prin cotidian o, câte iluzii pierdute, eu caut esenţa fiecărei clipe cotrobăind prin vise argintii... şuieră vântul pe la fereşti legănând frunze... de mi-ar aduce pe aripile-i crem duioasa voce a ta, fără tine prin preajmă mi-e sufletul ploaie de lacrimi. Dan Lucian Corb 5 nov 2012 V 12
Frumos!
RăspundețiȘtergere