Înspre Cetate șoimii zboară

Printre mesteceni blânda lună

Își lasă razele în noapte...

Înspre Cetate șoimii zboară,

Ce strigăte de dor spre șoapte.

Pe dealu-atins de toamnă treci,

Cobori lăcrimând pe sub stele...

Ca și atunci, pe vechi poteci,

Dar fără ea, suspine-s grele.

N-ai leac la supărarea asta

Decât speranța că vreodată...

Vântu-ți va clătina fereastra,

Din picuraș de ploaie-o fată...

Ca într-o filă de poveste

O clipă te va-mbrățișa...

C-o sărutare-a fost și-ți este

În vis pe veci numai a ta.

Auzi cum plânge o vioară

La ceas târziu, târziu în noapte...

Înspre Cetate șoimii zboară,

Ce strigăte de dor spre șoapte.

Dan Lucian Corb 22 septembrie 2020

Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial