Așa a fost, duios ne iubeam într-o vară, Dar singur m-ai lăsat pe vechiul drum, Ascult în seara tristă cântec de vioară Și lacrimile au ceva din dulcele-ți parfum. Orașul e nostalgic și străzile-s pustii, Scrisorile nu vin, zadarnic mi le scrii, Treceam cu păru-n vânt peste câmpie Ce maci și albăstrele și tu venind în ie! Pe gânduri stând, mă uit în depărtare, Doar dragii de mesteceni se leagănă în vânt, Probabil că mi-ai fost iubirea cea mai mare, Însă ce mi-ai lăsat, durere în cuvânt?!... Orașul e nostalgic și străzile-s pustii, Ce amintiri în suflet, ce dor în poezii, Ce sărutări sub stele, ce vise am avut, Ce dragoste sublimă, ce zbor... și ce debut! Dan Lucian Corb 5 aprilie 2020 Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu