Când hoinăream copil prin cartier iarna cu săbii din brad în mână fiecare fulg de nea mi se părea a fi o steluță venită din lumea poveștilor. Visam! Când alergam școlar prin cartier primăvara în bascheți albaștri fiecare floare o simpatizam șoptindu-i cât de frumoasă e și ce înmiresmată. Surâdeam! Când pedalam adolescent prin cartier vara pe-o bicicletă primită-n dar fiecare adiere de vânt ce mult o adoram nu conta că timpul zbura în doruri. Filosofam! Când mă plimbam cu ea prin cartier toamna îndrăgostit fiind de ochii ei fiecare îmbrățișare o prețuiam nespus invitat la radio fiind îi tot cântam. Plângeam! Dan Lucian Corb 17 februarie 2020 Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu