Uneori mă trezesc noaptea cu un dor cumplit de foșnetul plopilor din adolescența cu surâs catifelat dovadă a faptului că nu am uitat. Uneori mă trezesc noaptea cu setea aceea de șoapte în lacrimi arămii când îmbrățișările cuvintelor distinse mă purtau în poezii de iubire atinse. Uneori mă trezesc noaptea admirând pur și simplu liniștea din sclipirea stelelor ce împânzesc cerul tot mai dorindu-mi să înțeleg esența, misterul. Uneori mă trezesc noaptea din visul cu mașina veche de scris în care cea mai simpatică dactilografă își lasă pe noptiera mea un măr și-o agrafă. Dan Lucian Corb 18 decembrie 2019 Volumul: Mai nou visez o dactilografă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu