Se plimbau pe alei prin oraș pe sub tei

Vă plimbați pe alei prin oraș pe sub tei,
Ochii tăi, ochii ei, se plăceau, se iubeau,
Un sărut pe dulce gură lângă Casa de Cultură
Un bilet la Cinema, dulce v-a fost dragostea.

Dar s-a dus pe furiș într-un splendid apus
Și-ai rămas însingurat cu tristețe în glas,
Ți-a lăsat un oftat și un dor nemăsurat
Într-o vară târzie cu-aromă de poezie.

Și în fiecare vară tu îi cânți la chitară,
De atunci, lacrima o presari, peste lunci,
Printre maci și albăstrele, pașii tăi pe sub stele
N-au astâmpăr, da și nu știai ce-nseamnă sufăr.

După ani, într-o zi, acei doi ochi diafani
I-ai zărit, te-a-mbrățișat, a șoptit „te-am iubit”...
Și-a plecat, cu-altcineva, lăsându-te-nlăcrimat,
O privire ca un cântec plâns, duios, de despărțire.

Dan Lucian Corb 28 noiembrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial