E ploaie de toamnă, e ploaie târzie, În curând peste-oraș zăpezi vor veni, Eu lăcrimez de dor citind poezie Și plouă-nspre iarnă pe-ntinse câmpii. Ies la plimbare pe urmele pașilor doi Dansând cu umbrela ta ce-a rămas, Uitată în grabă, regretând amândoi, Dar citește-mi romanul plin de suspans! Pe strada pustie doar vechi felinare Când vântul împrăștie frunze-arămii, Melancolia asta îmi pare copleșitoare Ca și-atunci când, dor, te-așteptam să vii. Merg mai departe prin stropii de ploaie Fluier, e-amar și cât te-am iubit... Mă-ntorc cu umbrela în aceeași odaie, Citește-nainte, surâde, încă-s robit! Dan Lucian Corb 29 noiembrie 2019 Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu