Toamna cu tine

Toamna cu tine e așa de duioasă
Prin păduri, pe covoare de frunze,
La cabana cu vise ne oprim pe terasă
Sărutându-ne romantic pe buze.

Mă întrebi șoptit înduioșându-mi inima...
- Ce cadou să-ți ofer, dragul meu?
- Îmi e de-ajuns dragostea ta!
- Te voi iubi azi, mâine, mereu!

Prin dansul de frunze în vânt ce adie
Ne-mbrățișăm a dor lăcrimând,
În ochii tăi frumoși citesc poezie
Și știu că vrei să m-auzi cântând.

La vechiul pian din odaia tăcută
Mă așez, tu aproape de mine,
Mireasma iubirii e atât de plăcută
Împletită în cântec dulce și rime.

Dan Lucian Corb 22 octombrie 2019
Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial