Și trec trenuri în noapte Și dorurile-mi vin, De ale tale șoapte... Floarea mea de mălin. Se leagănă mesteceni În vântul cel de toamnă, La mine-n vis muzicieni La dans te îndeamnă. Și frunzele se lasă Ușor, ușor în vânt, Mi-e dor de tine-acasă, Lacrimă în cuvânt. De cum mă-mbrățișai Îmi este așa dor, De cum mă sărutai Spunându-mi „te ador.” Și trec trenuri în noapte Și dorurile-mi vin, Pe străzi pustietate... Floarea mea de mălin. Dan Lucian Corb 18 octombrie 2019 Volumul: Amintiri dintr-un oraș provincial
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu