E trecut, trecut de miezul nopții-acum... Și gândul mi-e la tine, scumpă mamă, Tot mă uit însingurat pe-un drum Amintirile în lacrimi grele iar mă cheamă. Cât aș vrea să-mi fii aproape, să-mi vorbești Și ce dor cumplit în suflet mă apasă, Să te văd cum dintr-o carte tu citești, Însă doar singurătate e la noi în casă. Cât de greu mi-e fără tine, doar eu știu Câte lacrimi, lacrimi picură-n cuvinte, Cât de singur m-ai lăsat, mă simt pustiu, Mă târăsc printre suspine totuși înainte. Și-mi răsună-n gânduri vocea ta duioasă Și mă doare clipa în care te-am pierdut, Stau cu ochii-n lacrimi tăcut la o masă Sufletul meu drag, ce frumos m-ai crescut. Dan Lucian Corb 20 august 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu