Fără smiorcăială

Îți plouă în gânduri de când a plecat,
Da-i ploaie de lacrimi, ești supărat,
O vezi desculță într-o rochie lungă,
Ai senzația că-n urmă se uită.

Se uită că și-a pierdut portofelul
Nicidecum să regrete după inelul
Ce ți l-a restituit, e cam abătută,
Și totuși insistă, plouă și-i udă.

Fără umbrela sub care cândva
Îi sărutai buzele de catifea,
Face doi pași și merge nainte
Probabil i-e dor de-o cafă fierbinte.

Ce să mai spui, frumoși amândoi,
Dacă ești prost, cheam-o înapoi,
Încearcă, la risc, cum vrei, la plesneală
Fă ce vrei, însă fără smiorcăială.

Dan Lucian Corb 31 mai 2019
Volumul: Păreri nesinguratice