În seara cam tăcută, răsfoind o carte

În seara cam tăcută, răsfoind o carte
Te lași purtat cu gândul undeva, departe,
Surâzi și lăcrimezi citind și iar citind,
Atâta de frumos îți stătea iubind.

Îți lași privirea lină să atingă foi
Dorind să înțelegi ce-i dragostea în doi,
Visând la clipe simple cu dor și iar cu dor
În care să auzi șoptitul te ador.

Se-aude în surdină un cântec de pian
Și vântul care suflă în stil bacovian,
Plouă așa năvalnic cu stropi așa de grei
Și parc-ai vrea să plângi cumva în ochii ei.

C-a fost doar o poveste, un vis, o amăgire
Ori cine știe, poate, o oază de iubire?...
Surâzi și lăcrimezi citind și iar oftând
Și plouă și iar plouă peste mesteceni, blând.

Dan Lucian Corb 11 martie 2019
Volumul: Singur sub sclipiri de stele