Pe dealul acela undeva-n depărtare Eu și vântul cântând pe-o cărare, Rămas-au în urmă tristețile grele Șiraguri de lacrimi pe colțuri de stele. Sentimente ca inimi, desenate în taină, Scotocind iau trandafirul roșu din haină, Același parfum mă înmiresmează, Dar cui să-i spun și ce mai contează?... Pașii mei răsună, singuratici, la vale Se-aude-o vioară ce-ngână a jale, Mai simt în gânduri apăsându-mă șoapte Și merg mai departe, prin lina noapte. Romantic e sfârșitul acesta de vară Și intr-un oraș, la fel ca odinioară, Când hoinăream, a dor cu dor fremătând, Numai c-atunci... cineva m-aștepta surâzând. Dan Lucian Corb 15 noiembrie 2018 Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu