Toamna mi se face dor de prietenia noastră

Mestecenii în vânt valsează la fereastră,
Iar ploaia rece-n lapoviță se transformă,
Toamna mi se face dor de prietenia noastră,
Când amândoi la școală mergeam în uniformă.

Mai știi, în pauze adesea pe-ntinse coridoare
Privirea-ndrăgostită-n albastru ți-o sorbeam,
Dar nu știu dacă știi că despărțirea doare
Și-acum, când... vai de capul meu cât te iubeam!

Mai știi cum îți lăsam în bancă bilețele
Și uneori câte un trandafir albastru, galben, roz,
De la talcioc ne-am luat dintr-un argint inele,
Fiind la practică agricolă, m-ai sărutat în siloz.

Mai știi când te-așteptam nerăbdător la gară
Să vii de-acasă să îmi aduci ceva bun la pachet,
Aveam ceas electronic, te-adoram, domnișoară,
Dar toate astea unde-s?... Rămase-ntr-un sonet!

Dan Lucian Corb 25 octombrie 2018
Amintiri din liceu