Oare-ți mai amintești de lacrimi arămii?...

Îți mai aduci aminte toamna-n care
Ploile-ndelung băteau în geam,
Iar tu mă alinai c-o blândă sărutare
Când frunzele se legănau pe ram?!...

Și-ți mai aduci aminte de-ntristarea
Ce o vedeai în ochii mei când tu plecai,
Mai știi cum prețuiam în doi visarea
Și alergam pe dealuri galopând pe cai?!...

Oare-ți mai amintești de lacrimi arămii
Când mi-ai rostit cuvântul despărțirii,
Mai știi cât îmi doream să îmi rămâi
Crezând în tine și în farmecul iubirii?!...

Mai trec pe drumul ce îl străbăteam
Cândva, la braț, în doi, ca-ntr-o revistă,
Tu ai mai fost pe-acolo, te iubeam...
E-acoperit cu frunze și pădurea-i tristă!

Dan Lucian Corb 7 octombrie 2018
Volumul: Singur sub sclipiri de stele