În nopțile pustii cu stele licărind

În nopțile pustii cu stele licărind
Prin cărți cu poezii lăcrimez hoinărind,
Amintirile le-ating cu șoapte arămii
Uitându-mă-n surâs la vechi fotografii.

Pe strada-ntunecată pâlpâie-un felinar,
Înmoi pana-n cerneală, înșir cuvinte iar,
În foșnet de mesteceni pe-ngălbenite foi
Aud în treacăt pașii-n tremurătoare ploi.

Același tren sau altul pe-ntinse căi ferate
Se-aude fluierând, apoi ecouri înșirate,
Suspin tăcut, dar cine, oftatul să-mi audă?...
Cum e să iubești în fiece secundă?...

Privirea mea te caută cu dor și-nverșunare
Îți simt aroma dulce, ești trandafirul care
Îl port cu mine-n clipă, îl iau cu mine-n vis
Și-n nopțile pustii îl las în manuscris.

Dan Lucian Corb 12 octombrie 2018
Volumul: Line cuvinte a dor