În iarna cu povești, de tine-nduioșat

În iarna cu povești, de tine-nduioșat
Pornesc la drum prin visul argintiu,
Ninsoarea-i blândă, se lasă peste sat,
Ca-ntr-un poem, mi-e sufletul pustiu.

Un când duios pe-acorduri de chitară
Se-aude-n deal, cărări înzăpezite
Eu le străbat cu dor spre tine iară,
Mi-s lacrimile grele, limpezite.

Curând la poarta ta voi poposi,
Cu un colind mă vei primi în casă,
Lângă brăduțu-mpodobit îți voi șopti
Că te ador, mă vei pofti la masă.

În iarna cu ninsori peste păduri,
Ne vom destăinui a dor și a iubire,
Iar din romanticele mele partituri
Îți voi cânta a lin și-a dăruire.

Dan Lucian Corb 17 decembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor