Pe-o cărare pustie cad frunze de tei

Pe-o cărare pustie cad frunze de tei,
Ca-n poezie lină visez ochii tăi,
Îți dărui o șoaptă de dor și argint,
Privirea-ți duioasă până-n suflet o simt.

Și cântecul toamnei l-aud peste câmp,
Adus de departe pe aripi de vânt,
Se lasă-nserarea și-ncepe să plouă,
Mi te-aș cuprinde cu brațe-amândouă.

Ți-aș citi câteva versuri din antologii
Și ți-aș propune cântec să-mi fii,
Într-o simplă odaie la vechiul pian
Să-ți văd dulce surâs pe chip diafan.

Pe-o cărare pustie cad frunze de tei,
Hai, vino-n albastrul ochilor mei,
Nu-ți fie teamă, e doar lacrima mea...
Lasă-mi pe buze stropi de cafea.

Dan Lucian Corb 23 noiembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor