Fata din lacrima de ploaie

Mă-ntorc cu gândul într-o toamnă arămie,
Un vechi pian și ploaia picurând pe geam,
Era așa o dulce și-ntinsă melancolie...
În clipele acelea în care mi te visam.

Mi-aș fi dorit ca fata din lacrima de ploaie
Să mă iubească lin, rostindu-mă prin vers,
Să-mi lase-n vântul serii cuvinte pe o foaie
Pe care la cafeneaua din cartier să le citesc.

Și anii au trecut, tot rătăcind prin vise,
Purtam în suflet ploaia și-un glas de catifea,
Parfumul ei suav în minte-l răspândise,
Eram îndrăgostit de ea și-asta-mi plăcea.

Ne-am întâlnit recent, într-un poem de toamnă
Scris de pe-atunci când dorul, iubire, ți-l purtam,
Ochii ți-am sărutat și ți-am șoptit a taină,
Din lacrima de ploaie, de-atunci eu te iubeam.

Dan Lucian Corb 16 noiembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor