Cândva, demult, de ziua mea Eram cu tine, frățioare... Și azi îmi plânge inima Și sufletul adânc mă doare. Privesc mestecenii în vânt Cad lacrimi pe obraz șiroaie... Și-mi plouă aspru în cuvânt Și-i o tristețe în odaie. Te-ai dus lăsându-mă în dor Te văd doar în fotografie... Pași grei pe lungul coridor Unde ne jucam, copilărie. Dar ce a fost frumos rămâne Chiar dacă vremea-i trecătoare... Aș vrea să împărțim o pâine, Un măr, un vis, dar plouă tare. Dan Lucian Corb 21 octombrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu