Cuvinte pline de dor se-nșiruie cu duioșenie pe foi

Luna cu blândele-i raze mângâie norii de catifea,
În culori vișinii, turcoaze, suspină din dragoste inima,
Miresme de flori ne învăluie blând, iar ne apropie,
O caleașcă trasă de fluturi vine dinspre întinsa câmpie.

Trece-un tren undeva-n depărtări lasă-n urmă gări,
Vântul adie ondulând fumul unei simple țigări,
Pe alocuri pâlpâie melancolic lumini de felinare,
Habar n-ai ce dor îmi e de a ta lină sărutare.

Cuvinte pline de dor se-nșiruie cu duioșenie pe foi,
Umple-mi privirea căci fără tine ochii-mi sunt goi,
Dansează cu mine pe acordurile acestea de pian
Într-un stil de blues îmbinat cu clasic beethovenian.

Pustiu e și rece, cu toate-astea, oftatul e elegant,
Te ador poetic, îmi stârnești un sentiment impresionant,
Știi ceva, tiptil, în visul tău fac de probă câțiva pași
Șoptindu-ți, să-ți fiu cântec, îmi îngădui, mă lași?!...

Dan Lucian Corb 5 octombrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor