Vino cu mine, toamna, prin pădurea arămie

Vino cu mine, toamna, prin pădurea arămie
Legănată de vântul ce suspină până-n poezie,
Dăruie-mi cuvinte, dăruie-mi sentimente, dor
Dăruie-mi câteva șoapte, raze de soare și-un nor.

Iar seara de vine o ploaie, dăruie-mi miresme
Și mai dăruie-mi vise pline de romantisme,
Pe verandă, amândoi, revărsând în cuvinte
Lacrimi, surâsuri, zbor și aduceri aminte.

Nu uita să-ți verifici cutia poștală în zori,
Ți-am trimis o scrisoare în a toamnei culori,
De te vor înduioșa din senin ale mele rânduri,
Vino, te aștept acolo, la răscruce de vânturi.

Știu că drumu-i acoperit deja de frunze,
Știi cât dor mi-e de aromatele tale buze,
Calcă ușor, să nu-mi risipești visul catifelat,
Vino, cu părul în vânt, vino-n pas legănat.

Dan Lucian Corb 29 septembrie 2017
Volumul: Line cuvinte a dor