Un vânt de toamnă pe cărare

Singur, cu o țigară-n noapte
Privind la lună și la stele,
Ți-e dor de cele mai dulci șoapte
Și de privirile-i rebele.

Dar ce să faci, e-o depărtare
Și-ntârzie trenul spre vise,
Un vânt de toamnă pe cărare
Atinge teii-n versuri scrise.

Și lăcrimezi tăcut pe-o foaie
Ca și suspinul de vioară,
Mireasma florilor în odaie
Îți amintește de-acea vară.

De vara-n care din cuvinte
Vă împleteați surâsuri blânde,
Tu o priveai așa cuminte...
Și o revezi acum, oriunde.

Dan Lucian Corb 7 septembrie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele