Te-aștept cu biscuiți și ceai pe masă Răsfoind o carte veche lângă geam, De-o lună n-am plătit la proprietăreasă Chiria, să nu mă uiți, ești tot ce-am. S-a-nduplecat, mă lasă seara la pian, I-aud suspinul ascultându-mi cântul, Ce dor îmi e de-al tău chip diafan, Însă pe-afară e pustiu și bate vântul. La lumina lămpii din odaia-ngustă Lacrimi pe un caiet se-nșiră lin, Trimite-mi măcar un răvaș prin poștă Să știu de m-ai în gând, catifelin. Acum îmi pun un cubuleț de zahăr, Învârt și sorb tăcut dintr-o ceșcuță, Ori că vom râde iar ori c-am să sufăr Eu știu, covor de frunze e pe potecuță. Dan Lucian Corb 24 septembrie 2017 Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu