Mi-aduc aminte de o iarnă rece, grea... În care tu, duios, mă încălzeai în gânduri, Un soldat ce alerga printre acei fulgi de nea Apoi cânta în pas de defilare-n rânduri. Primeam câte-o scrisoare de așa departe Și lăcrimam citind-o noaptea în cazarmă, Azi ca și-atunci tristețea de plumb ne desparte Mi-aduc aminte, alergam pe câmp c-o armă. Și totul era alb ca într-un vis de catifea La fel ca dorul nins ce-n suflet îl purtam, Iar când îmi aprindeam câte-o țigară la cafea Poza din buzunar privind-o, suspinam. Mi-aduc aminte de o iarnă rece, grea... În care dragostea de țară m-a-nvățat a fi, Un soldat ce alerga prin acei fulgi de nea Ce simplu, te-a iubit, cum ai putut răni?! Dan Lucian Corb 6 iulie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu