Într-o vară din trecut

Uneori mă-ntorc într-o vară din trecut
Când prin păduri treceam, pe cărări pustii,
Lângă dulce izvor după drumul străbătut
Stăteam clipe-n șir, duios, citind poezii.

Și strângeam în brațe adieri de vânt
Din albastrul ochilor lacrimi îmi curgeau,
Dragostea din vise mă ducea-n cuvânt
Iar cuvintele ca frunzele în dor se legănau.

Vedeam urmele de cerbi, zărit-am căprioare
Urcam pe vârf de munte, drumețul visător,
Când nori cu ploi de-argint veneau din depărtare
M-adăposteam cu fluturii ca-n basm alinător.

De liniștea aceea, de linul zbor de păsări
Când razele de soare mă cuprindeau ușor,
De murmurul de ape, de limpezile zări
De ploaie și senin, în locuri dragi, mi-e dor.

Dan Lucian Corb 27 iulie 2017
Volumul: Singur sub sclipiri de stele