Toamna, hoinărind prin păduri cu dor Într-o clipă de vis, ce mult o ador... Pe cărări acoperite de frunze gălbui Numai noi și lacrima vântului. Așezându-ne cuminți sub un stejar Din care frunzele pică iar și iar... Ne citim ochi în ochi poezia, duios Of, suspinând în cuvânt tânguios. Te privesc cum te plimbi printre copaci Ascultând aripi de păsări ce le placi... De razele dulci ale soarelui, atinsă Și la mine în inimă cu dragoste prinsă. Vin să te-ajung, să te iau în brațe, alint Îți mărturisesc în șoapte de-argint... Pe cărări acoperite de frunze gălbui Te-ndrăgesc, dar nu mă spui nimănui! Dan Lucian Corb 18 iunie 2017 Volumul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu