În noaptea înstelată țin în brațe amintiri ca pe niște petale de trandafiri atinse de lacrimi de dor. Ascult șoapta vântului pe cărarea pustie port în suflet scrisorile tale cu aromă de poezie. În noaptea înstelată îngăduie-mi ca simplu călător fie și așa să te admir într-o pictură pe o pânză de vis. Iar dacă vei lăcrima să știi că am devenit colecționar al frumuseții tale așa că dăruie-mi măcar o șoaptă. Dan Lucian Corb 23 iunie 2017 Volumul: Singur sub sclipiri de stele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu