Erau cândva-mpreună, o lacrimă de vis

Erau cândva-mpreună și n-aveau nicio treabă
Se sărutau sub lună, el drag și ea o dragă,
Pe malul unei mări albastre într-o vară
S-au cunoscut duios pe-un cântec de chitară.

El crede că a fost dragoste la a doua vedere
Ea zice-n sinea ei că l-a iubit la prima adiere,
Dar nimeni nu-și explică de ce s-au despărțit
Lăsând inimă frântă și suflet chinuit.

Și-a fost ca într-un film romantic, frumusețe
În sentimente și-n cuvinte prea pline de finețe,
Pe nisipul cald își scriau mesajele de dor
Și-n mare se scăldau cu pescăruși în decor.

Erau cândva-mpreună, o lacrimă de vis
El mai trece toamna pe-acolo-n paradis,
Ea mai plânge-n taină cu ochii-nduoișați
Doar doi străini rămas-au și-aceia-ndepărtați.

Dan Lucian Corb 10 iunie 2017
Volumul: Singur pe sub sclipiri de stele