Mi-aduc aminte cu parfum Cum îmi spuneai, surâs, pe drum, ,,N-am apucat să beau cafeaua, Dar ne vedem la cafeneaua... A fost târziu și am fugit în stație M-am împiedicat și-atunci, abstracție, Ce crezi, mi-am amintit de tine... Și parcă te chemam așa în rime. Noroc că aveam la mine umbrela Și parcă pictam frunze cu acuarela, Habar n-aveam de era un vis... Însă aveam o senzație de scris.”
Mi-aduc aminte cu parfum De ochii tăi, mi-e dor acum, De-o cafea caldă, de tine îndulcită Și de o inimă duioasă, îndrăgostită. Dan Lucian Corb 18 mai 2017 Volumul: Poezie și cafea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu