În primăvara cu flori, dar cu tristețe multă

În primăvara cu flori, dar cu tristețe multă
Stai singură, visând, într-o vastă grădină,
Surâzi, însă ochii tăi frumoși lacrimă,
Tu încă-l mai aștepți, dar știi că n-o să vină.

În primăvara cu flori, ți-e inima rănită
Îți treci mâna prin părul lung și mătăsos,
Ți-aduci aminte de tot, erai îndrăgostită
Și încă pari a fi, cu chipul tău duios.

În primăvara cu flori, cu așa dulci miresme
Ai da orice să-l vezi pășind pe o cărare,
L-ai scăpat ușor, ca nisipul printre degete
Și te alină acum doar razele de soare.

În primăvara cu flori, dar cu tristețe multă
Stai singură, visând, într-o vastă grădină,
Surâzi, însă ochii tăi frumoși lacrimă,
Tu încă-l mai aștepți, dar știi că n-o să vină.

Dan Lucian Corb 17 aprilie 2017
Volumul: Adiere în suflet