Dornic să te-ntâlnesc cu doruri adânc scrise

S-a dus și vara aceea în care așteptai în gară
C-o umbrelă și-o valiză veche, un tren către vise,
În noaptea cea albastră, eu cântam la chitară
Dornic să te-ntâlnesc cu doruri adânc scrise.

Și-n zorii-n care ai coborât pe-acel peron tăcut
Îmbrățișându-mă cu lacrimi duioase-n fericire,
Am înțeles că țin la tine și mi te doresc mult
Și că aș vrea să-mpart la doi, clipe de iubire.

Dar ca-ntr-un joc de șah, am fost doar un pion
Iar tu, regina care-n mari suspine m-ai lăsat,
În toamna ce-a venit, pe-o bancă, c-un creion
Pe-o foaie albă am scris un vers de vânt luat.

S-a dus și trenul nostru în care două locuri
Le-am rezervat din timp exact la clasa-ntâi,
Tu, tot departe-acolo, eu hoinărind prin visuri
Păcat că ai uitat să spui, măcar rămâi!

Dan Lucian Corb 18 aprilie 2017
Volumul: Pentru atunci