Când te-am văzut venind, zâmbind pe strada mea Ai alungat din mine-atunci, tristețea grea, Doream să îmi redai mândria de a fi bărbat Te-aș fi luat în brațe cu poezii sub cerul înstelat. Șintr-o dată a-nceput să plouă ca-ntr-un vis Așa simpatică, umbrela galbenă tu ai deschis Și-n pași de dans te-ai depărtat ușor, ușor Lăsându-mă topit în lacrima de dor, ce dor! Te mai aștept să vii prin cartier, mă plimb Dorindu-mi câteva cuvinte cu tine să le schimb, Cu stilul tău definitiv, duios m-ai cucerit Spune-mi tu, ce să fac, mă simt îndrăgostit! Sărută-mi lacrima în noaptea asta de argint Și-ngăduie-mi fie și-n vis o clipă să te-alint, Singur, acum, într-o odaie pe clape de pian Cânt și mi-e gândul, dragoste, la chipul tău diafan. Dan Lucian Corb 16 februarie 2017 Volumul: Tot te aștept, iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu