Pe un drum de țară

Mi-arunc privirea undeva departe
O caut pe ea dar nu o mai găsesc,
Iarna albă fulgi de nea împarte
Pe un drum de țară întristat pășesc.

Sufletu-mi suspină de dorul ei, des
Atâta nostalgie și-atâta nerăbdare,
Ce mult mi-aș dori să pot să-i țes
O dragoste din dragoste prea mare.

Lângă o căsuță mă opresc din mers
Pâlpâie o lumină, poate că e acasă,
Cât mi-aș dori să-i dăruiesc un vers
Și-o lacrimă ce-n suflet mă apasă.

A fost pentru mine o poveste-aparte
În adâncul sufletului încă o iubesc,
Iarna albă fulgi de nea împarte
Pe un drum de țară întristat pășesc.

Dan Lucian Corb 1 decembrie 1990
Volumul: Din amintiri