Ne iubeam la umbra unei veri Unde visele ades ne-nconjurau, În atâtea dimineți și line seri Sufletele noastre se uneau. Prin grădina cu flori albe suspinam După clipele ce repede treceau, Tandrele cuvinte ni le dăruiam da Ne iubeam la umbra unei veri Albastre sentimente fremătau, În atâtea dimineți și line seri Ochii noștri-n dor se-nseninau. Prin grădina cu flori albe suspinam Vara însă era pe sfârșite, Noi știam că Lacrimi de iubire, nesfârșite. Dan Lucian Corb 19 august 1990 Volumul: Din amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu