Eu te-am iubit dintotdeauna

Pe la fereastra mea în toamnă
Trec ploile cu vânt hoinar,
Melancolia-n vis mă-ndeamnă
Să suspin iar și iar și iar.

Pe câmpuri, undeva, departe
Plâng ultimele flori de dor,
Eu răsfoiesc tăcut o carte
Sub lacrimile unui nor.

Pe lacul unde bate luna
Cad frunzele îngălbenite,
Eu te-am iubit dintotdeauna
Cu sentimentele doinite.

Și clipe trec ca-ntr-o poveste
Duioasă dragostea ne-a fost,
Mai caut în vremurile-aceste
La tine-n suflet adăpost.

Dan Lucian Corb 28 mai 1992
Volumul: Din amintiri