El stă la o masă în cafenea

El stă la o masă în cafenea
Cu gândul desigur la ea,
Uitându-se-n ziar pe-un articol
Mai crede într-un miracol.

Ea are ceașca pe noptieră
Scrie un cântec ca textieră,
Nu înțelege de ce lăcrimează
Of, inima cum îi vibrează.

Amândoi se întorc în poveste
Dar ce a fost între ei nu mai este,
Deși s-au iubit pe petale de vis
S-au despărțit, tăcere, ascunziș.

E ger pe strada aceea pustie
El i-ar trimite în dar poezie,
Ea i-ar deschide dac-ar suna
Se lasă ușor câte-un fulg de nea.

Dan Lucian Corb 4 ianuarie 2017
Volumul: Poezie și cafea