Când cântați amândoi la chitară

Ce frumos era, duios, odinioară
Când cântați amândoi la chitară,
Și vă adorați în toamna arămie
Doi romantici prin muzică și poezie.

În game majore și-n game minore
Ce bine vă completați și vă-nțelegeați,
Emanați pe corzi vibrații sonore
Și niciodată n-ați fost supărați.

Până într-o zi când a venit la tine
Cu lacrimi grele-n ochi ți-a spus
Că iubește pe altcineva, nu-ți aparține
Și-a luat tăcut chitara și s-a dus.

Tu ai rămas privindu-l din fereastra
Odăii-n care parfumul lui persista,
Trecând pe strada aceea pustie, asta
A fost și-ai sorbit lăcrimând din cafea.

Dan Lucian Corb 2 ianuarie 2017
Volumul: Poezie și cafea