Stăteam la o cafea pe-atunci așa lejer

Stăteam la o cafea pe-atunci așa lejer
Și te-așteptam să vii cu același fler,
Ploua și era toamnă, mă simțeam pustiu
Pe-o foaie ruptă ceva încercam să scriu.

Iar frunzele pluteau în melancolic vals
Ai apărut și tu, te-am invitat la dans,
Dansam în ploaie sub o umbrelă crem
Și trecătorii ne-admirau că ne avem.

Iar vântul la un moment dat ne-a-mpins
Pe ușa cafenelei, rămânând surprins...
Când am primit pe gratis două cafele, da,
Iar tu îmi surâdeai catifelându-mi inima.

Apoi ieșind pe stradă am luat un tramvai
Și mi te-ai pus în brațe cu părul tău bălai,
Eram îndrăgostiți și-n vechiul cartier
Te-am sărutat aidoma unui romancier.

Dan Lucian Corb 10 decembrie 2016
Volumul: Poezie și cafea