Și cum stăteam apropiați la cinema

Ți-aduci aminte iarna aceea grea
În care ne-ncălzeam cu o cafea,
Mai știi cum fredonam prin cartier
Un cântec vechi trecând prin ger?

Și cum stăteam apropiați la cinema
Vizionând un film și ce ne mai plăcea,
Iar când ieșeam te luam ușor de mână
Și surâdeam visându-ne împreună.

De la bibliotecă luam câte o carte
De picături de fericire aveam parte,
Dar toate până la un moment dat
Când fără să-nțeleg de ce, tu ai plecat.

Știi, mă mai plimb tăcut pe o alee
Și chiar suspin de dorul tău, femeie,
Dar cum să-ți spun, ce-a fost s-a dus
Și ce-a rămas e lacrimă ce m-a sedus.

Dan Lucian Corb 29 decembrie 2016
Volumul: Poezie și cafea