Printre cărți și vise în odaia mea

Printre cărți și vise în odaia mea
Mă gândesc cu linul dor la ea,
La fereastră fulgișori de nea...
Așteptarea e așa de grea.

Seara peste orășel ușor se lasă
Aș vrea să-i ascult vocea duioasă,
Am o lacrimă ce-n suflet mă apasă...
Mă-ntreb, oare ei îi mai pasă?

Prin sertarul cu-amintiri scotocesc
Nu știu exact ce vreau să găsesc,
Poate un surâs din acel te iubesc...
Poate-un bilețel să-l recitesc.

Nu știu dacă-i ninge printre șoapte
Nu știu de mă va visa la noapte,
Dar știu că ar vrea cireșe coapte...
Un sărut și-mbrățișări șapte.

Dan Lucian Corb 26 decembrie 2016
Volumul: Doruri albe de iarnă