Mi-e dor de șoapte rătăcite pe cărare

Îmi bate aprig vântul în fereastră
Și depărtarea mi-e așa apăsătoare,
Pe foi îmi las penița cu cerneală albastră
Mi-e dor de șoapte rătăcite pe cărare.

Tu ce mai faci, aș îndrăzni o întrebare
Tot mai citești romane de la bibliotecă?
Mai treci cu dor de mine prin orașu-n care
Cândva mergeam de mână la cinematecă?!

Eu chiar acum ascult o melodie fină
Și ochii mi-s în lacrimi de atâta dor,
Înșir cuvinte hoinărind prin seara lină
Și-nsingurat mă-ntorc pe buze cu te-ador.

Îmi iau stiloul și iarăși rânduri, rânduri
De tine, de ale tale sentimente copleșit,
Rămâi permanent aici la mine-n gânduri
Și-nvață-mă să zbor iubind nemărginit.

Dan Lucian Corb 11 decembrie 2016
Volumul: Pentru atunci